Teoretic, obiectivul unui proiect nu trebuie să fie realizarea de profit, ci încadrarea în buget.
În practică obținem prin proiecte profit în două moduri diametral opuse, în funcție de tipul contractului. Într-un proiect de tip time and material, obținem profitul prin prețul de vânzare al forței de muncă, prețul / man-day. În acest tip de proiect suntem interesați să prestâm căt mai multe MD, fără a fi formal responsabili de rezultatul obținut. În teorie și din punct de vedere legal, singura responsabilitate – dacă nu este specificat altfel – a membrilor echipei este să facă tot ceea ce depinde de ei, în condițiile de muncă stabilite contractual, pentru a susține clientul în îndeplinirea propriilor obiective. În cocnluzie, în cadrul contractelor time and material, obținem profit vanzând căt mai multe man-day la un preț cât mai ridicat.
În cadrul proiectelor / contractelor de tipul contract for work, sau fixed price, avem responsabilitatea livrării unui rezultat definit în timpul stabilit și folosindu-ne de bugetul pus la dispoziție. În acest caz, profitabilitatea proiectului derivă din controlul riguros al costurilor.
Următoarele practici s-au dovedit hotărâtoare pentru controlul costurilor în proiecte: (more…)
La fel cum gazul dintr-un recipient ocupă tot spațiul aflat la dispoziție, tot așa un task ocupă tot timpul aflat la dispoziție, indiferent cât de mic este efortul necesar.
Legile termodinamicii se aplică în continuare modului nostru de lucru: doar prin micșorarea recipientului, adică scurtarea timpului, sau mărirea temperaturii, adică aplicarea de presiune, putem obține un ritm de lucru susținut.
Totuși, distribuția efortului este inegală, cea mai mare parte a lui depunându-se la începutul perioadei de timp alocate și scăzând apoi încet spre sfârșitul ei, până la o valoare minimă, de stand by.
(more…)