În ultimii 10 ani, mai ales, dezvoltarea agilă a fost aplicată în cele mai diverse situații, arătându-și superioritatea în unele dintre ele și limitele în altele. Noțiunea de “Agile Development” are la bază un document numit “The Manifesto for Agile Software Development”, publicat în 2001 de 17 programatori și dezvoltatori software, care doreau să revoluționeze modul în care se dezvoltă software. E de menționat faptul că noțiunea de Agile a absorbit o sumedenie de metode “alternative” de dezvoltare, cum ar fi, de exemplu XP (extreme programming) sau RAD (rapid application development). Cuvântul “Agile” s-a răspândit atât de mult în ultimii ani, încât a devenit un cuvânt magic, care e folosit adesea, golit de conținutul și de aplicabilitatea lui inițială, pentru a desemna un fel anume de atitudine. Agile a ajuns un Hype.
Six Sigma este o metodologie conceptualizată în mijocul anilor 80′, care ține să îmbunătățească procesele interioare ale unei companii. Modelul central se numește DMAIC (Defince, Measure, Analyze, Improve, Control).
Modelul Six Sigma este universal în implementarea sa și poate fi folosit și pentru optimizarea proceselor HR. Printre contribuțiile conceptului Six Sigma în domeniul HR se numără elaborarea modelelor de competență, utile în identificarea candidaților celor mai potriviți și a combinației potrivite de capacități.
În al doilea rând, elaborarea unei descrieri a postului este o altă metodă utilă în cadrul modelului Six Sigma, care poate ajuta candidații să înțeleagă pe deplin poziția și așteptările înainte de a aplica pentru o poziție.
În cele din urmă, Six Sigma poate ajuta un departament de resurse umane în dezvoltarea unei strategii de retenție.
(more…)
Orice acțiune are nevoie de un obiectiv. A defini obiective înseamnă pur și simplu a știi unde vrei să ajungi, iar pentru un proiect, definirea obiectivelor este o etapă esențială a fazei de inițializare.
În teorie există un număr de reguli de definire a obiectivelor: acestea trebuie să fie:
Organizația matricială este forma tipică de adaptare a unei organizații funcționale sau multifuncționale la lucrul în proiecte.
Atunci când o parte importantă a activității organizației este structurată ca proiecte, membrii organizației capătă o dublă apartenență. Apartenența lor funcțională rămâne neschimbată, în timp ce, din punct de vedere operativ aparțin mereu altui proiect. Putem spune, că evoluția firească a unei organizații funcționale, atunci când are de a face cu o implicare importantă a membrilor ei în proiecte, este spre organizarea matricială. Recunoașterea acestei evoluții firești, coordonarea ei în cadrul unui proiect de schimbare organizațională, dublat de implementarea consecventă a metodei Management by Projects sunt pașii cei mai importanți în adaptarea organizației la munca în proiecte.
Caracteristicile principale ale acestui tip de organizație sunt alocarea resurselor și dubla lor apartenență. Alocarea resurselor nu trebuie privită în acest context ca un proces static, ci mai degrabă ca un ciclu recurent:
Mă număr printre cei care preferă să comunice la nivel rațional, recepționând totuși nivelurile mai adânci ale comunicării: afectiv, corporal, inconștient, etc. Fac asta din două motive: