Folosind un termen din Fizică, se poate spune că una dintre atribuțiile principale ale unui Manager este reducerea entropiei echipei, adică scăderea dezordinii și creșterea gradului de organizare. Cu căt activitatea, rolurile și relațiile interpersonale sunt mai complexe, cu atăt această sarcină câștigă în importanță.
Cum se manifestă complexitatea activității managerizate? Prin mail-uri, foarte multe mail-uri, telefoane, meeting-uri și în generale orice activitate în care este nevoie de decizia sau acțiunea manager-ului. Dar, căte mail-uri și telefoane putem prelucra pe zi? 50, 100 … 1000? Dacă un manager dă impresia că este suprasolicitat, pe termen lung aceasta are efecte foarte nocive asupra echipei: pierderea încrederii, creșterea suplimentară a stresu-ului, disconfort și disfuncționalități în comunicare, ce pot merge până la pierderea pragmatismului în comunicare și distorsionarea voluntară a faptelor. Orice Manager care nu-și dă seama că efortul de organizare al activității coordonate, crește proporțional cu gradul ei de complexitate, va cădea mai devreme sau mai târziu în această capcană.
Proiectele sunt de cele mai multe ori legate de o oportunitate, cum ar fi lansarea unui produs nou și inovator sau construcția unei clădiri. Însă aceleași oportunități care justifică un proiect favorizează și apariția riscurilor. Riscurile sunt inevitabile și diferă de la proiect la proiect.
Incertitudinea este prezentă în toate proiectele, astfel încât se poate afirma că munca managerului de proiect are în esență un singur scop: controlul riscurilor. Unele activități ale PM-ului sunt menite să reducă riscul abaterilor de la planificarea inițială, în timp ce altele sunt menite să acționeze asupra proceselor pentru a asigura calitatea rezultatului proiectului și a minimiza decalajele de calitate. Iar alte activități se adresează controlului costurilor și utilizării resurselor, pentru a preîntâmpina problemele bugetare.
Cu cât este mai înalt nivelul unui Manager și mai complexă activitatea sau departamentul de care răspunde, cu atât nevoia de condensare și reducere la esențial a informației de prelucrat este mai mare. Pe de altă parte, un Manager trebuie să fie confruntat doar cu informația privitoare la problemele care nu pot fi rezolvate exclusiv de subalternii săi.
Principiul conciziei, capacitatea de a separa esențialul de irelevant și de a-l exprima în mod precis, este o trăsătură esențială oricărui Manager sau Project Manager. Fără această reducere a complexului la esențial, luarea deciziilor în cadrul proiectelor complexe ar fi imposibilă. Din acest motiv, în practica raportării este foarte răspândit rezumatul pentru Management, sau Management Summary, und document de maxim 2-3 pagini, care rezumă informațiile esențiale dintr-un raport mai lung. În cazul proiectelor mai puțin complexe, acesta înlocuiește raportul de statut.
Vă prezint un template de Management Summary și în același timp de Status Report pentru proiecte de complexitate mică sau medie. Însuși exercițiul de completare periodică a unui astfel de raport condensat, este foarte util organizării informației în proiect.
Prima regulă a rapoartelor întocmite cu acest template: să nu depășească o pagină.
Instrucțiunile de completare sunt incluse în document; orice întrebare este binevenită.
Înlocuirea Managerului de Proiect este mereu o operațiune delicată și riscantă. De ce?
Întotdeauna în decursul evoluției unui proiect apar și alte activități decât cele care au fost planificate și documentate prin intermediul planului de proiect. În această situație, avem practic două posibilități:
Sigur că există și alte variante pentru a gestiona aceste task-uri, însă mă voi concentra asupra celei de-a doua variante, în care decidem să păstrăm o evidență separată a task-urilor.
Pe de altă parte, fiecare manager de proiect se confruntă cu monitorizarea unor activități de detaliu ale task-urilor din plan, care însă nu s-ar preta la includerea în planul de proiect. Acestea sunt activități care trebuie însă controlate de managerul de proiect.
Metoda cea mai des întălnită în practică este utilizarea unui document de tipul Action Items List (denumit și Open Issues List sau Task List). Această metodă este utilă și pentru centralizarea, comunicarea și monitorizarea altor activități ale organizației, departamentului sau echipei, activități care nu se înscriu in cadrul vreunui proiect. (more…)