MbP reprezintă, aparent, o contradicție în sine. Pe când proiectele sunt întreprinderi unice, inovative, riscante, mereu limitate temporal, managementul organizațional este o activitate “de rutină”, necesitând un grad ridicat de siguranță și având mereu același scop, poziționarea optimă a companiei în piață.

Scuratea permanentă a ciclurilor de dezvoltare de produse și procese a dus la micșorarea perspectivei temporale a actului de management organizațional. Pentru a răspunde acestor provocări, au apărut concepte manageriale ca Management by Obectives, Total Quality Management sau Lean Management. care, împrumutând din metodele și uneltele Managementului de Proiect, au venit să completeze și să flexibilizeze modul de lucru al departamentelor organizației.

În acest context, MbP reprezintă aplicarea sistematică și consecventă a metodelor Managementului de Proiect la nivelul întregii organizații, cu următoarele caracteristici:

• Respectarea acelorași standarde și metode de PM la nivelul întregii organizații,
• Ierarhii orizontale, cu schimbări frecvente de roluri și atribuții,
• Un mod de lucru orientat spre rezultat, durată și client (intern).
• Colaborare interdisciplinară și interdepartamentală,
• Management financiar orientat spre proiect: Project Controlling.

IPMA Competence Baseline (ICB) rezumă principalele avantaje aduse de MbP astfel:

Prin MbP se sporește flexibilitatea și dinamica organizației,
se decentralizează responsabilitatea managerială,
se intensifică esențial invățarea organizațională,
ușurând în același timp procesele de schimbare.

Pentru implementarea metodei, sunt necesare următoarele structuri:

• Program Management,
• Stearing Committee,
• Central Controlling,
• Project Management Office,
• Project Management Board/Conference.